Am 25. Douăzecișicinci de ani împlinți cu puțin timp în urmă (rectificare: nu astăzi!). La 15 am intrat și eu cum am putut în lumea “semiactivă” a business-ului, la 19 m-am angajat ca programator, la 21 ca IT manager și la 22 am deschis o firmă. Ca tot românul care descoperă pas cu pas lumea și chestiunile care-l înconjoară și încearcă să facă ceva cu viața lui.

Teritoriul. Ambele povești de mai sus se petrec într-un stat care e din cale-afara de vulnerabil. Funcționarul încearcă să-l încalece pe sărmanul civil care desfășoară activități economice. Civilul, cetățean cu ochii proaspăt deschiși în democrație, încearcă să-l discrediteze pe polițist. Judecătorul chicotește la soluțiile date de amărâtul polițist. Procesomanul vrea să-l chinuiască pe judecător. Și pot continua, dar nu vreau.

Conducerea. Mai demult mă întrebam de ce în România nu se împușcă oameni importanți la coțul străzii și bănuiam că, spre deosebire de alte tări, la noi statul mafiot chiar funcționează. Acum sunt tot mai convins că scrisoarea pierdută lui Caragiale e lucrul care animă întreaga societate românească.

Șantajul ca metodă perfectă. Instituția de bază la noi pare a fi șantajul. Sistemul care ne înconjoară nu este perfect, iar cei care au penița în mână și ar putea să-l perfecteze sunt înconjurați de haite care profită din plin de imperfecțiune. Nu vreau să vorbesc alambicat, așa că o să încerc să concretizez.

Toate puterile statului (sau actorii implicați în funcționarea lui) sunt obligați să facă greșeli.  Câteva exemple:

Politicianul. Ca să urc pe scara partidului sigur a trebuit să ascund vreo greșeală a cuiva. Deci, în caz de răspundere penală, pot fi făcut părtaș la fapte de corupție. Dacă nu merge cu partea asta, atunci cineva mă va discredita la 7 ani distanță de prima greșeală. Cum? Printr-un filmuleț, o poveste sau o poză pe mailul jurnalistului potrivit. Poate că am făcut vreo greșeală cu vreo fată (remember Schwarzenegger), în tinerețea timpurie. Iar el, profitorul, știe că-mi poate distruge cariera.

Patronul de firmă. Cei care nu ați avut încă una, vă rog nu fiți naivi să credeți că puteți avea toate cele 87 de dosare necesare în cazul unui control. Dacă sunt patron de firmă, știu clar că nicio instituție a statului nu-mi spune cum pot avea toate actele în regulă. Și ei, profitori inițiatori de șantaj, știu asta. Deci, dacă vor să-mi închidă gura, au cu ce.

Magistratul. Exemplul cel mai grav, pentru că are forța legală de a priva de libertate. Într-un sistem legislativ imperfect (și păstrat imperfect), magistratul va face greșeli. Mai devreme sau mai târziu le face, iar ei, profitorii, află de ele. Odată descoperită prima greșeală, profitorul știe cum să se folosească de ea pentru a șantaja. Ba cu o arestare a unui dușman, ba cu o mazilire. Iar magistratul de afundă tot mai mult în mizerie, intrând într-un vârtej de neoprit.

Jurnalistul. Ca să parafrazez pe iubitul nostru conducător, marii rechini de presă sunt într-adevăr o amenințare la securitatea națională. Probabil că, printr-o tragere serioasă de păr, Dan Diaconescu este numit jurnalist. Ceea ce încearcă procurorii acum să demonstreze e că el era un profitor al sistemului ticăloșit (sintagmă celebră, nu-i așa?). Avem în țară jurnaliști cu milioane de dolari în conturi. Și ni se pare normal. Eh, să presupnem că o parte din jurnaliști au făcut o greșeală cândva în trecut. Profitorii află de asta și amenință cu discreditarea și publicarea lucrurilor negative. Jurnalistul e atunci la mâna celorlalți.

Medicii. Mai dau medicamente pe sub mână, mai semnează nu știu ce act care nu ar trebui semnat. Și ulterior, profitorul află. Aflând, îl are la mână pe medic. Mai târziu, când acesta devine director de spital sau ceva asemănător, profitorul știe că se poate bucura de contracte pe banii statului. End of story.

Final
Întrebarea finală și legătura din cele două povești de început vine aici: ce speranță am eu, tânărul de la începutul articolului, să cred că aici se poate rezolva ceva? Se justifică să-mi pângăresc mintea cu toate tâmpeniile propășite de conducătorii unei patrii?

Recomandare off-topic
Filmul Oglinda (1993). Pentru cine vrea să înghită puțină istorie românească.

Preşedintele Traian Băsescu le-a spus duminică seară, parlamentarilor PDL prezenţi la întâlnirea informală de la Snagov, că premierul Boc a “fost sabotat de propriul Cabinet” şi că PDL “este în pericol de pesedizare”, au declarat Agenţiei MEDIAFAX, surse democrat-liberale.

Preşedintele a explicat “sabotajul” prin faptul că “niciuna din măsurile de restructurare a ministerelor şi structurilor guvernamentale anunţate de prim-ministru nu au fost puse în aplicare”, a precizat sursele.

Sursa: mediafax.ro

Interpretarea mea, poate și din cauza modului în care e prezentat articolul de către Mediafax: De ce dați în ala micu, măh băieți măi? Nu vedeți că zice : “de ce mă strângi în pumnul tău, copil hain cu suflet rău?”

Bărbatul din Boc n-a fost in stare să-nfingă colții în ăia care l-au sabotat, nici să realizeze că a fost sabotat. TOCMAI DIN CAUZA ASTA NU PUI PE ORICINE PRIM MINISTRU. E o lecție nouă, pe care, în mod ciudat, Băsescu nu o știa: postul de prim ministru trebuie să fie dat unui om cu caracter puternic, școlit de viață, trădat de viperele politice și apoi ridicat la loc, trecut prin toate mizeriile sistemului politic și economic românesc. Acolo ar fi trebuit să se afle un lider autentic și matur. Dar nu a fost să fie.

]]> http://www.radualexandru.ro/2010/06/06/basescu-premierul-a-fost-sabotat-de-propriul-cabinet/feed/ 0 http://www.radualexandru.ro/2010/05/28/ce-o-fi-mai-bun-adevarul-sau-minciuna/ http://www.radualexandru.ro/2010/05/28/ce-o-fi-mai-bun-adevarul-sau-minciuna/#comments Thu, 27 May 2010 21:08:36 +0000 Radu Alexandru http://www.radualexandru.ro/2010/05/28/ce-o-fi-mai-bun-adevarul-sau-minciuna/ Eram un tip care reacționa la fel și fel de subiecte politice. Ultimele săptămâni au pus capac. Am ajuns la concluzia că statul e mai bine să nu existe, sau mai degrabă e mai sănătos să fie minimal. Încep din ce în ce mai mult că lumea afacerilor n-ar trebui să depinde deloc de politică, ci să meargă independente, de la sine. În momentul de față am un sentiment de greață gândindu-mă ce-ar însemna să colaborez personal cu membri ai conducerii țării.

Dar nu prin asta îmi explic eu revenirea, ci prin declarația sincerului nostru ministru de Finanțe: Prognozele arată că peste două luni va fi mai rău. Încurajator, nu? Ceva-mi spune că-mi place mai mult Băse când minte decât când vine Vlădescu și ne spune adevărul.

Judecând după cât de obișnuiți suntem cu situația, aș zice că noi nu o considerăm o problemă.

Nu sunt primar, consilier de primar, expert în geologie sau administrație publică, dar sunt convins că există o grămada de metode prin care cantitatea de praf dintr-o comunitate urbană poate fi redusă. M-aș hazarda să fac și o supoziție: praful se ridică din zonele în care se află mult pământ neacoperit.

Drept urmare, am avea o soluție potrivită chiar și pentru mintea găinii: acoperirea zonelor care favorizează apariția prafului. Cum ducem lipsă serioasă de spații verzi, ar fi acceptabil ca totul să fie acoperit cu gazon de calitate și copăcei cu rădăcini care nu afectează trotuarele. Bănuiesc că asta nu poate fi foarte greu, dar, luând în considerare faptul că suntem conduși de niște șacali, dacă nu iese spaga, nu crește nici iarba. În schimb, Oprescu ar fi dat câteva milioane de lei pe ceasuri de aur (nu critic în totalitate decizia lui Oprescu, ci faptul că există alte priorități care nici măcar nu sunt luate în considerare. Cred că Bucureștiul are nevoie de diferite “locuri” sau “obiecte” care să-l scoată din normalitate, astfel încât turiștii și străinii să poată vizita măcar un ceas de aur).

SPAȚIILE URBANE
Înțeleg că suntem într-un spatiu urban, în care e nevoie să locuiască milioane de oameni ce au nevoie de beton sub care să se refugieze. Înțeleg, de asemenea, că sunt capitale europene care nu o duc mai bine. Dar noi avem spațiu pe care să plantăm și, pe deasupra, ar exista și aspectul ăsta benefic, deloc de neglijat, al diminuării nivelului de praf ridicat în aer. Nu vorbesc și de imaginea urâtă, din timpuri ploioase, a băltocilor formate în același loc în care ar putea fi iarba nivelată.

De la PRIMĂRIE la ASOCIAȚIE DE PROPRIETARI și apoi la INDIVID AFECTAT
Înțeleg și că că o Primărie nu poate face totul peste tot, dar tocmai de aceea în capitala României spațiul administrativ e împărțit în șase sectoare. Înțeleg că și pentru un sector e prea mult și tocmai de aceea avem cartiere și asociații de locatari care ar putea să-și dea interesul pentru spațiul dimprejur.

Dar nu, revin la concluzia inițială: suntem atât de obișnuiți în mocirlă încât nici nu ne dăm seama cum ar fi dacă ar fi, pur și simplu, mai bine.

Am încercat să intru într-o oarecare normalitate (și nu m-am dat înca bătut). Presupunând probabil că mă aflu în alt oraș, am luat bicicleta și am făcut vreo 15-20 de km într-o zi.

Mersul cu bicicleta. Am avut probleme cu șoferii? Nu. Am avut probleme cu pietonii? Nu. Probleme cu traficul? Nu. Cu gropile? Da, dar nu destul încât să mă scoată din sărite. Dacă am fost așa de mulțumit, atunci ce am de spus aici în scris? Praful, oameni buni. Am înghițit, pe parcursul câtorva ore, kilograme de praf. Dacă nu mă credeți, vă rog să faceți experimentul ăsta pe propriile pieli.

Mașinile deșertice. Astăzi am lăsat mașina acasă și am mers la Kaufland să iau trei lulele sau surcele. E un soare frumos afară, copacii au înverzit, atmosfera e numai bună pentru plimbat. Dar, cum vederea se sătura de copăcei și floricele prin Floreasca, m-am uitat spre mașini: Toate, absolut toate, parcă veneau de undeva din deșert. Dungi de praf și nisip erau peste ele și arătau oribil. Mă gândeam la filmulețele din Irak, unde e absolut normal să ai așa ceva.

Pantofii, prin oraș. Experiment. Se ia o pereche de pantofi, se dă frumos cu cremă, se curăță lună și se iese în cea mai curată zonă a Bucureștiului. După câteva ore de mers subiectul se întoarce acasă. Cel care face experimentul poate observa cum pantoful s-a transformat în cameleon.

Aerul de zi cu zi. Am fost acum o săptămâna la Dârza, în jud. Dâmbovița. E un sat rezonabil, la vreo 25 de km de București, în care casele noi s-au înălțat mai ceva ca ciupercile. Ca să ajungi acolo traversezi Mogoșoaia și Buftea, două localități cu renume. Ghiciți ce: pe la ora 5 se vedea, în aer, un strat atât de gros de praf încât vizibilitatea la condus era redusă.

Trotuarele din sate. Cine merge prin sate mai des observă că noi, în patria dragă, nu prea avem trotuare. În cel mai fericit caz e ceva care delimitează șoseaua. Problema e că și acel ceva e format din argilă care pe timp de ploaie creează bălți, iar pe timp frumos creează praf.

Curațenia. E nevoie să facem des curățenie în casă nu pentru că noi murdărim, ci pentru că de niciunde se așterne ditamai stratul de praf.

Să termin cu ipoteza, pentru că altfel aș putea să scriu prea mult despre asta. Trecem la concluzie: nouă nu ne pasă.

Concluzia, pe larg, în post-ul următor.

Post din serie România, draga mea. Post-ul anterior: Introducere 

Sursa: Antena3.ro. Pe scurt: 10 ființe cu topoare și cuțite, câțiva bodyguarzi ai unui club și 3 polițiști depășiți de situație.

Suntem o nație foarte pacifistă. La noi funcționează corupția și, drept urmare, nimeni nu e împușcat în stradă, fie că e infractor sau om bun. La noi nici polițiștii nu folosesc armele. Mafioții.. nici ei. Cred că :

• trebuie făcută urgent o lege care să definească clar situațiile în care polițistul poate face uz de armă
• apoi trebuie antrenați polițiștii să știe când trebuie și când nu trebuie să-și piardă cumpătul
• apoi trebuie educați cetățenii să nu mai fugă când sunt amenințați cu arma
• în cele din urmă, trebuie sancționați dur polițiștii corupți sau cei care ar face uz de armă doar pentru că pot și nu pentru că trebuie.

Și totuși, nu pot să nu mă întreb: noi, ăștia care plătim impozite pe salarii și firme, nu le plătim pentru ca, în parte, poliția să ne protejeze? Sau măcar să cerceteze până în măduva oaselor furturile și alte infracțiuni?

Nu vorbesc de persoane care fură o găină și stau 4 ani la închisoare fără ca proprietarul să-și recupereze 10 lei. Vorbesc de cele mai noi desființări de instituții oprimante: CNSAS și ANI.

Supriză, drag cititor. Legile nu sunt făcute de incompetenți, iar ultimele mișcări de pe scena politică o dovedesc din plin. Legile sunt făcute de cele mai ascuțite minți ale clasei politice – oameni cu zeci de ani de experiență în cap. Iar eu, când spun asta, nu sunt deloc figurativ sau peiorativ.

Atât CNSAS cât și ANI sunt instituții care lovesc în cei care

1. cunosc bine sistemul de înainte de 1989 și au avut ocazia să conducă societatea în ultimii 20 de ani – CNSAS
2. se îmbogățesc pe seama statului – ANI

Nu mai sunt multe de jefuit din România. Dar chiar și așa, instituțiile astea, înființate tardiv, au deranjat.

Cum se face o lege care, prin naivitate, e văzută ca fiind realizată de incompetenți și e casată ulterior de Curtea Constituțională? Se ia o foaie de hârtie A4, se scriu în stânga articolele legii. În dreapta se scrie în baza cărui articol din constituție poate fi contestat fragmentul respectiv din lege.

Cine e, cel mai probabil, personajul care a dat startul unui astfel de sistem? Răposatul Antonie Iorgovan, părintele constituției românești. Bineînțeles, așa cum se lucrează într-o democrație autentică, el nu a fost niciodată singur: o haită întreagă de binefăcători au pătruns în sistemul legislativ și executiv imediat după 1990.

România intră complet în era digitală odată cu obligaţia înregistrării semnăturii electronice pentru fiecare dintre români. Este vorba de un program iniţiat prin celebrul serviciu eRomania şi care va costa 500 de milioane de euro. Obligatorie de la anul, semnătura electronică va fi necesară de exemplu la înscrierea copilului la şcoală sau la înmatricularea maşinii. Amprenta electronică nu se va obţine gratuit, ci contra cost.

 

Citiți voi restul din articol, e impresionant de aberant.

Noi trăim într-o țară în care nu avem autostrăzi. Nu avem un RATB care să ajungă la timp. Nu putem înmatricula o mașină fără cozi și zece formulare. Nu putem plăti taxele știind cu adevărat ceea ce facem. Nu putem înțelege o fișă sintetică a firmei dacă nu ne dăm peste cap de 3 ori. Nu obținem despăgubiri dacă ne stricăm mașina într-o groapă nesemnalizată. Nimeni nu e responsabil pentru ce se întâmplă rău cetățeanului de rând.

Dar să trec la subiect: nu putem pleca la drum fără buletin, carnet de conducere și talonul de înregistrare al mașinii.

Trăim într-o țară în care nimic nu e centralizat și CNP-ul e inutil, ca să parafrazez o obsesie mai veche de-a lui Zoso. Trebuie să ai serie, număr, secția care a eliberat și alte zece mii de povești. Nu zic că e rău. Eu ca informatician găsesc mai ușor o informație atunci când am mai multe date.

Ei, ai noștri aceeași conducători, vor să informatizeze totul, în 2-3 ani de zile. Suntem într-o paragină de zile mari. Avem milioane de oameni care trăiesc în aceleași blocuri neizolate termic, undeva în Cucuieții din Deal, la un nivel mai rău decât în 1989.

S-a intrat in era 2.0. Dupa 1990 s-au furat terenuri, dar a căzut piața imobiliara și s-a dus afacerea asta. S-au furat uzine, dar s-a terminat cu marile privatizări. S-au luat șpăgi pentru nu-ți vine a crede ce. Și s-au gandit: ce dă bine la populație? INFORMATIZAREA. Intrarea în era modernă.

În IT există 3 mari firme umflate de stat: SIVECO, ASE SOFT și TOTAL SOFT. În ultima vreme SIVECO a început să-și facă reclamă pe internet încercând să atragă mediul privat. În mod evident, nu îi merge. Celelalte încep să aibă guturai și să tremure în casă de frig. De ce? Pentru că, deși le sunt acordate în continuare zeci de contracte, statul român nu mai are bani de plată. Probleme serioase de cash flow. Probabil că zecile de contracte umflate din trecut vor ajuta firmele să mai reziste o vreme. Întrebarea e ce se va întâmpla imediat după.

Vă rog să înțelegeți, nu am nimic împotriva proiectului eRomânia. Dar să spui că în 2-3 ani schimbi o țară din temelii e aberant. Praf în ochi ca să impresioneze muritorul de rând.

Când am fost la Londra am văzut urme de civilizație împământenită de sute de ani. Mi-am zis că îi înțeleg când nu deschid piața muncii românilor. Așa își vor păstra, o vreme, țara curățică. Nu mă refer aici la românii cu ceva doze de bun simț, ci la aceia care merg peste hotare pentru a manifesta puțină barbarie balcanică. Acestea fiind spuse, divulg si scopul acestui post: faptul că trebuie să recunosc – Elveția exagerează.

Citez din următorul articol pe care-l recomand pentru cultura generală: http://www.realitatea.net/noua-state-din-ue-impun-restrictii-de-munca-pentru-romani–cum-comentati_707703.html

Cel mai greu este să te angajezi în Elveţia, ţară care a instituit măsuri tranzitorii pentru România şi Bulgaria până în anul 2016, cu posibilitatea prelungirii până în 2019. Astfel, "un angajator elveţian poate angaja un lucrător din România numai dacă pentru locul de muncă respectiv nu a găsit pentru angajare un cetăţean elveţian sau un cetăţean din celelalte state membre ale UE."

Sursa: antena3.ro

Tot la 22 de ani, fara griji si fara bani

Sursa: adevarul.ro
Si niste intrebari de bun simt:

• de ce, in tarisoara asta draga, politia nu reuseste sa bage spaima in infractori si alienati mintal?
• de ce televiziunile noastre nu-s in stare sa cerceteze cazul, sa afle informatii si sa obtina interviuri de la politie, parinti, bunici si alte personaje din jurul celor care apar in video?

Se spune că fiecare stat are conducătorii pe care și-i merită. Adunătura noastră de 22 de milioane de oameni și-a ales elitele și conducătorii, constant, timp de 20 de ani. Iată-i, dom’le, mai jos.

Eu sunt și am fost de părere că pentru a reforma România e nevoie ca legea să se respecte. Fiecare organizație de forță (Procuratură, Poliție, Forțe Speciale) trebuie să își definească bine identitatea și să se autoflageleze pentru a crea un mediu potrivit în care cetățeanul (din care membrii proprii fac parte) să aibă o viață normală și civilizată.

Acum citez din înregistrările telefonice pe care un candidat la funcția de ministru de interne le-a avut cu Alexandru Mazăre:

Voicu Cătălin: Ascultă-mă un pic! Dacă eu m-am dus la Interne, omule, ai toată Procuratura României, ai toată Justiţia în mână, ai toată Curtea…
Mazăre Alexandru: Da’ ai să arestezi? Dumneavoastră?
Voicu Cătălin: Da, am Poliţia, vreau să-l arestez pe Onţanu, vreau să-i fac dosare lu’ Oprea, credeam că poate vine de la … de la… de jos dosaru’, sus merge şnur! Pentru că eu sunt singuru’ personaj care am tot… toată cane… conexiunea în mână, şi-ai văzut că Procuratura, in Justiţie şi…
Mazăre Alexandru: Am o întrebare ca să înţeleg…
Voicu Cătălin: Da.
Mazăre Alexandru: Sunteţi cu Vanghelie, da?
Voicu Cătălin: Da. (….) Colegule, ascultă ce-ţi spun! Dacă mă duc acolo, în trei ani de zile pot face toată reţeaua din România!

Aș putea dezvolta subiectul în ore bune, dar eu sper că cititorii mei pot să judece pentru ei înșiși.

Dacă doriți, puteți citi mai multe stenograme pe Realitatea.net

Cu 50% dintre votanții români pe valul Băsescian, poate că PDL ar strănge vreun 42-43%. Băsescu e deja ales președinte, așa că poate merge liniștit în campanie alături de struțocămila democrat liberală. Împreună cu UDMR și minoritățile strivesc orice concurență și al doilea vis al marețului conducător ar fi împlinit. Spun al doilea pentru că primul a fost alianța PSD-PDL.

Continuând posibila fabulație,  toți cei care s-au săturat de scandal ar vota PDL. Chiar și bătrânii PSD-ului, chiar și tinerii 18-20 ai PNL-ului.

De pierdut n-are ce pierde. Înca un mandat de președinte, n-are de unde (asta dacă nu are în plan vreo modificare la 3 mandate în Constituție). Ori nu se schimbă nimic în Parlament, ori căștigă PDL ceva în plus.

Basme… noi să fim sănătoși.

Cei ce ma cunoasteti o sa ziceti : “Uraaaaa.. a votat cu Basescu!”. Pentru ca mai toti ati votat cu el.  Toti il vreti. Eu o sa salt in sus de bucurie cand o sa se vada ca nu-i in stare sa faca nimic. Acum o sa va zic ce cred eu de Basescu, intr-o scrisoare virtuala adresata lui.

Draga Basescu,

Chestiunea cu dragalasenia de la inceput e doar o formalitate. Fiind o scrisoare imaginara, o sa vorbesc la per-tu. Caci si-asa “voi sunteti adevarata majoritate”. Am auzit de un batran tare suparat din cauza sloganului. Nu continea “dumneavoastra”, asa cum a zis el ca i s-ar cuveni unui batranel.

Am votat in 2004 cu tine, in speranta de a scapa de cei care lovesc continuu in presa. Prea iubitii de la PSD. Eram prins de euforia de atunci de a fi gica-contra, de a convinge pe toti sa nu voteze cu Nastase. Nu credeam pe bune in tine, dar imi erai mai simpatic decat el.

In toti anii astia n-am vazut sa faci ceva cu adevarat bun. In afara de a-ti aroga acum tot ce-a facut Alianta DA cat a fost la putere. Tu ai introdus cota unica, tu ai marit pensiile, tu ai fost cel care-a facut cresterea economica, tu ai reformat sistemul, tu te lupti cu balaurii, tu esti cel cu echipa imaculata, tu esti cel care lasa libera justitia, tu tu tu tu si iarasi tu.

E interesant salariul de 2000 de euro al Elenei la Luxten pentru un operator part-time, dar nu ma afecteaza la culme. E la fel de interesanta casa de 600.000 de euro fara tva si finisaje a Ioanei. La fel si casa din Mihaileanu si alte chestiuni de-astea cu multe zerouri (sau nu).

Ai distrus guverne si in vremea lui Ciorbea, si a lui Tariceanu si a lui Boc. Apoi ai disimulat imediat si ai dat vina pe ceilalti. Te pricepi, esti genial cand vine vorba de miscari dure. Chiar si cand te-au pus novicii astia din PNL la colt cu Iohannis, tot ai stiut cum sa faci cea mai buna miscare in avantajul tau.

Ai mii de oameni care cred in tine, care-si pun speranta ca esti mai bun decat PSD-ul. Habar n-am cum o sa  te descurci sa strangi majoritatea in parlament ca sa iti poti hrani in continuare brontozaurii PDL-isti. Dar gasesti tu o solutie. Daca vei castiga.

Sa-ti spun de ce te-as fi votat cu inima si nu fara inima, cum am facut-o. Te-as fi votat din cauza faptului ca ai curaj. Iti place sa te certi cu toata lumea fara sa te gandesti la consecinte sau asumandu-ti consecintele. Adica iti trebuie ceva tupeu sa ai dusmani ditamai mafiotii din Romania. E bine totusi ca nu te-ai pus rau cu indivizi de-aia care au dupa ei o turma mica de alienati mintali care ar fi in stare sa dea in cap. Oricum, respect curajul si taria pe care mai nimeni nu prea o are. Iti trebuie tupeu, intr-adevar, sa vrei sa dai jos niste parlamentari mici si inofensivi. Pentru asta, te felicit.

Te-as mai fi votat din cauza faptului ca, spre deosebire de Geoana, tu ai un program. Vrei sa faci parlament unicameral, vrei sa mentii cota unica, vrei sa faci ce trebuia sa faci din prima zi la Cotroceni. Vrei sa faci ca noi sa traim bine, in niciun caz cei carora le esti dator sau pe care-i placi.

Ma repet cu acea cota unica, dar trebuie sa-mi spun ca-mi place. Sa nu care cumva, daca iesi presedinte, sa-i dezamagesti pe toti sustinatorii tai si sa vii cu cota mai mare, tva mai mare, ceva mai mare.

Esti un bun mincinos. Mult mai bun decat Geoana. Asta nu-mi place, dar macar am inceput sa te cunosc cand minti. De 5 ani te urmaresc continuu in presa. Nu doar pe tine, nu te infoi in pene. Se pare ca doar ma pasioneaza politica.

Nu-mi place la tine ca nu esti om de echipa. Reusesti cumva sa-i alungi pe toti, asta inseamna ca esti un foarte prost ascultator. Cand am pus stampila pe tine stiam ca votez rau . Lui Geoana nu i-am dat nicio sansa, macar votandu-l pe el incepea sa-mi para rau mai tarziu.

Nu-mi plac personajele astea ale tale de incredere: Udrea, Videanu si restul. De ce nu-mi plac? Pentru ca-s putini. Adica guvernul Boc n-a reusit sa gaseasca inca ceva oameni in partidul asta umflat de interese – PDL, pe care sa-i promoveze alaturi de marii mici ascultatori ai tai.

As fi votat PSD ca sa salvez PNL-ul de la moarte Probabil ca PNL, partid istoric, va fi  absorbit de schimbatorul PDL.  Groaznic.

Gata, vad ca s-au anuntat exit-poll-urile. 50%-50% la televiziunea ta. Celelalte inca trag spre 48.8% si 51.2. Ca de obicei, in tara asta, nu putem avea incredere in exit poll pana cand nu vedem rezultate finale. Eu zic c-o sa castigi, dar as spera sa castige Geoana ca macar sa nu-mi asum responsabilitatea pentru dezastrul care va fi.

Seara buna!

Aseara a fost si emisiunea televizata. Fanii lui Basescu au vazut cum el a castigat. Fanii lui Geoana au minimalizat calitatile lui Basescu. Dintre votanti, fiecare a vazut ce-a vrut. Ce nu-mi place la o parte considerabila din fanii lui Basescu e ca il vad ca pe un mare salvator, ca fiind singurul capabil sa scoata tara din criza si sa se bata cu oligarhii nostri de zi cu zi.

Cand vad actiunile populiste ale unui partid prosperand imi vine sa crap. Nu dau exemple, dar am un nas fin cand vad cum poate fi manipulata o anumita categorie sociala. Basescu e genial in asta, Antonescu e un fraier iar Geoana e un actor prost care incearca sa-si intre in piele.

Eu n-am vazut nimic diferit intre ei la TV. Doi figuranti de calitate superioara, cu minciuna in maneca stanga. Problema mea cu Basescu e simpla: 5 ani au fost de-ajuns incat sa-i recunosc miscarile. Stiu cand incearca sa introduca o vorba gandita, stiu cand ataca doar cu gandul de a fi vazut de populatie. E un bun disimulator si stie sa accentueze si sa dubleze cuvintele.Doar ca ulciorul nu merge de multe ori la apa. De Geoana ce sa zic? Ca o da in balarii mai rau decat Basescu? Da, o zic. Amandoi sunt cu balariile bine stabilite ca sa poata sa-si unga electoratul pe suflect cu extraordinara lor capacitate de a vorbi concret. Ca sa aiba cine sa-i laude a doua zi.

Basescu: Eu am votat cu Basescu in 2004 si acum are 50% sanse sa re-primeasca votul meu. Nu-i un procent prea fericit cand ai de ales dintre doar 2 candidati…

Geoana: Rezulta ca si Geoana are aceleasi sanse. Iar daca un tanar ca mine, care are o afacere in Romania si se bucura de cei 16% unici in fiecare zi isi pune intrebarea daca nu mai bine voteaza cu PSD-ul, situatia e grava spre tragica. Da, e vorba de PSD-ul ala care intre 2000 si 2004 rupea pielea de pe noi, care a negociat cu Miron Cozma eliberarea tarii de guvern, acelasi care iti lua pana-n 40% din venit si care e plin de tot felul de brontozauri care aspira spre homo-asuprito-sapiens. Ca doar toti suntem egali in fata legii, mai putin aia mai sus prin tara.

Basescu: Dupa ce a castigat Basescu in 2004, Cristian Tudor Popescu il critica constant. Il respectam pe CTP si nu intelegeam de ce isi pastreaza fixul asta de a-l critica. Pentru prima data am scris o reactie la un articol de ziar. Pana atunci eram (si sunt) un profitor de informatie. Citeam toata presa si nu contribuiam cu un amarat de comentariu. Nu intelegeam de unde atata fixism, de ce Cristian Tudor Popescu persista in “nebunia” lui de a critica pe cel care ne scapa de sleahta lui Adrian Nastase. Si deci m-am enervat si l-am cristicat pe CTP, in vantajul lui Basescu. Nu ca ar fi contat. Iar acum ma uit la echipa de 9 ministri PDL, partid in care nu s-au mai gasit inca 9 capabili sa se supuna si sa preia 9 ministere.

Geoana: Ma intorc la PSD. Prin 2004 am printat articole de ziar pe care nu credeam c-o sa le mai vad vreodata daca ar fi castigat Nastase. Erau critici serioase la adresa politicilor PSD de intimidare a presei. Eram pe cale sa fim pur si simplu incalecati de structurile puternice ale celui mai perfid si totusi bine organizat partid din Romania.

Basescu In 97-98 a spart o alianta care, daca era unita, ar fi facut pe brontozaurii comunistoizi din PSD sa se rostogoleasca de 5 ori in viitorul mormant. In 2005 dadea senzatia ca vrea sa faca totul singur. Ceva mai tarziu nu-i merge incercarea de a distruge PNL si totodata alianta DA. Lui Base ii place sa controleze si in niciun caz sa se subordoneze. E putin machiavellic si sunt convins ca asta se poate vedea in toata ascensiunea lui politica: pornind de la castigarea fotoliului sus pus din PDL si continuand cu cei care l-au sustinut in campania electorala. Basescu nu e un om care sa faca parte dintr-o echipa, el poate doar sa subordoneze o echipa. Un Chuck Norris politic al Romaniei.

Geoana are un caracter molatic si da sezatia ca e atat “prostanac” cum a zis-o Iliescu, cat si “manipulat”. E crispat, stie ca nu-i merg lucrurile la fel de bine ca lui Basescu. Se pierde, nu e in stare sa duca o negociere sau o lupta pe baza de argumente. Pare un om care, in absenta unei echipe, nu poate sa ia decizii singur. N-as zice ca asta e un lucru rau, dar in general liderii maturi trebuie sa poata sa se opuna propriei echipe cu demintate.

Basescu isi aroga guvernarea de dreapta de dupa 2004. El a introdus cota unica, el a facut toata reforma si din cauza lui a mers tara bine pana in 2007. Marea cu sarea prin minimalizarea PNL, ca doar PNL e bun de distrus. PDL-ul lui a fost absolut tragic in 2009 si numai sustinatorii activi ai PDL nu pot sa vad asta. La fel cum marmota facea tumbe in frigider ca sa gaseasca ciocolata din burta vacilor de pe muntii Alpi. Intelegeti voi, nu-i asa? Let’s get real: Basescu a fost un SOCIAL DEMOCRAT atatia ani. Doar in utimii ani da senzatia ca si-a schimbat blana. Pentru ca merge la public.

Geoana e un actor care joaca un rol care nu i se potriveste. Sarmanul avea o imagine buna de ambasador in Statele Unite, dar interesul l-a facut sa se preteze votantului majoritar PSD. Cam greu ca din ditamai ambasadorul sa fii votat de cei care constant se trezesc la ora 7 sa ajunga la sectia de votare, caci stiu cine-i bunicuta. Pe de alta parte, nu ma prind cum a luat Geoana functia de ambasador intr-o tara puternica. Nu se vad capacitatile de zi cu zi. Sa aduc in vizor un moment trucat al lui Mircea: “Sa tinem un moment de reculegere pentru Raluca Stroescu… cea care… “ si de aici cautati voi pe Google daca nu va dati seama cine e. Cautati fata lui Geoana si-o sa va dati seama de cata penibilitate e nevoie pentru ascensiunea intr-un partid.

Am scris toate astea in doar cateva minute si probabil ar deborda continuu. Sa fie sanatosi.

Si totusi… Voteaza daca ai cu cine…

Incercand sa-mi aduc aminte de entuziasmul cu care am sustinut Alianta DA in 2004 am cautat pe Youtube clipurile de campanie:

Basescu era tanar. Oamenii din spoturile electorale erau fericiti si sperau in mai bine. Calitatea clipurilor era buna sau foarte buna.

Nu salutam toate astea… dar salutam scaparea de vechea garda. Votam pentru schimbare, pentru deschidere la minte, pentru o presa care nu avea nevoie de cartele ca sa intre in parlament sau alte instituii publice.

Avea sarm, avea pentru ce lupta. Cinci ani de sistem l-au terminat. Pe vremea respectiva am luptat pentru Basescu, l-am sustinut si am incercat sa conving PSD-isti sa voteze cu el. N-am gresit, asta e sigur. Era momentul potrivit pentru Basescu. Inca 4 ani cu Adrian Nastase ar fi fost tragici. Cineva spunea ca s-ar fi ajuns sa platim ca sa trecem strada (cand spun asta ma gandesc in special la antreprenorii mai mici sau mai mari).

Pentru cei ce mai vor un clip: http://www.youtube.com/watch?v=pEaokhGLFxc&feature=related (Jocul, Asa DA Presedinte)

Un lucru mi-l amintesc foarte bine: in 2004, dupa ce a castigat alegerile, Traian Basescu a declarat ca este o a doua sansa pe care romanii au acordat-o scaparii de PSD. Dupa perioada 1996-2000, in 2004 ar fi trebuit sa se rescrie istoria. Caracatica puternica si bine antrenata a PSD-ului incepea sa se darame. Intaresc: Traian Basescu a spus ca e o sansa pe care romanii nu o vor regreta si pe care ei, castigatorii politici, nu o vor rata. Da’ de unde. Tot ce-a fost atunci s-a dus.

Revin la anul trist. Profesorul, pensionarul, asistenta medicala, copilita in uniforma.. toti salutau programul aliantei DA pentru o viata decenta. La Universitate rasunau “Morometii” cu Romania – Trezeste-te!

Problema si subiectul demersului meu: clipul oamenilor zambitori nu isi are loc in Romania anului 2009. Din motive necunscute, acum nu traim bine, ci traim trist. Presati, apasati, terminati.

Romania, Trezeste-te (romane, din somnul cel de moarte….)