La Casa din Bran

• ciorba de burtă era cam oțetită, iar eu de căldură i-am pus și ceva ulei pe deasupra
• imaginea arată o masă de pe care se luaseră banii, dar fusese lăsata așa de multă vreme
• ospătărița noastră s-a mișcat foarte repede, în timp ce ceilalți se plimbau aievea. Sper să fi existat vreun manager care să fi observat diferența dintre ospătari.
• bulzul e elementul cheie al Casei din Bran. E gustos, frumos și ieftin. Apare în unele meniuri cu 13 lei, în altele cu 10, dar partea bună că ești taxat doar cu 10 lei pe bonul fiscal (care se dă fără a-l cere)

La ISB, acolo unde-mi petrec eu zilele astea

• alea mici sunt oi
• Oliviana are un hamster drăguț foc. Aproape că m-a convins să-mi iau unul acasă.

O poză din biroul meu temporar de la ISB, unde punctul forte e aerul condiționat care chiar face față

Și acum, ceva care descrie perfect atmosfera din București. În cuvinte n-aș fi putut spune că Orange are 13% reducere din cauza celor 38 de grade de la umbră. Iată imaginile perfecte:

Dacă vă plictisiți și vreți să-mi dați un vot, mergeți aici: http://www.runawaybrideandgroom.com/ultimatejob/user/profile/1143 și apăsați pe butonul de votare (butonul a dispărut de câteva ore). Dacă merg toate lucrurile bine, scăpați de mine 6 luni. Pentru detalii intrați pe Ultimate Job in Ireland

Până una alta, căutând filmulețe din trecut, am dat de următorul film prezentat la nunta noastră. Calitatea e slabă pentru ca Youtube l-a transformat într-un mod ciudat. Probabil o să uploadez cândva unul la o calitate mai bună.

Mulțumiri lui Sammy Tulimianu pentru ajutorul acordat cu filmulețul de participare la concurs. Sper să nu fim descalificați, filmulețul e cu 11 secunde mai lung.

Și ca să spun ceva ce știe deja toată lumea, nu-s un actor atât de bun .

Luni am plecat la munte. Nimic special, vreme frumoasă, eu înfofolit. Am dormit peste noapte la o cabană iar a doua zi m-am trezit înțepenit. În vreo 2-3 ore spatele a început să-și revină. Pe la ora 1 primele semne de temperatură confirmată încep să apară. Ajung la București pe la 5, trag un pui de somn până pe la 8. Pe la 11 noaptea, înainte de culcare, am făcut încă un test și rezultatul a fost zdrobitor: 39 grade Celsius. Am încercat leacuri băbești – picioarele în apă rece cu oțet, un prosop de oțet pe burtă și la vreo 10 minute am lăsat-o baltă: la spital cu mine.

Că să urmez același traseu, am ajuns la Floreasca unde nu mai aveau teste de gripă. Mi-au zis că au cameră de gardă la Matei Balș așa că am fugit repede într-acolo. Eram împreună cu Rebeca și Emeel.

Intru la Matei Balș, îmi iau ei temperatura (scăzuse la 38.9). Mă întreabă dacă vreau să mă internez sau să fac radiografia și să mă trimită acasă cu medicamente. Tough choice: Eu urăsc spitalele și leșin la ace de seringă.

Fac radiografia, dar diagnosticul a fost dat înainte de finalizare. Pneumonie in..dasfs.a.adf. Scris de doctor.

Medicamente:

• paracetamol, 3 capsule pe zi
• algocalmin, 1 fiolă la nevoie, de MAXIM 2 ori pe zi (pentru scăderea temperaturii)
• diclofenac 1 dj de două ori pe zi, după masă. (pentru dureri, deși încă nu am. Farmacista a recomandat să nu-l iau, se pare că e un distrugător de stomace)
• Ranitidină, 1 capsulă de două ori pe zi (pansament pentru stomac)
• Tavanic, 500mg, o pilulă pe zi (antibiotic)
• Paxeladin (pentru tuse, de 3 ori pe zi)

Simțiri:

• n-am pofta de mâncare
• când îmi scade temperatura (trăiască periculosul algocalmin), încep să tușesc și să simt o mică durere de cap. Când am temperatură, nu se simte nimic.
• nu am chef să deschid calculatorul (are și efecte pozitive, vedeți?)

Chestii interesante

• Dacă ai orice fel de simptom și ai intrat în contact cu bolnav de gripă (orice fel de gripă), ești considerat automat bolnav de gripă. Ai de ales între izolare la domiciliu și internare.
• Nu se fac teste de gripă decât in cazuri excepționale.
• Dacă ai alte boli, te testează la sânge (EKG, sânge, ascultat la toate) ca să se asigure că ai putea să reziști medicamentelor și să nu te ucidă gripa (apropo de asta, se pare că orice tip de gripă poate să ucidă). Pe mine nici nu m-au băgat prea mult în seamă, pe Emeel l-au ținut vreo 3-4 ore pentru că a avut în trecut astm bronșic.
• Se răspândește foarte repede (fie că am luat ceva de la Matei Balș când am așteptat pe 26, fie că am luat în cele 20 de minute petrecute în mașină, gripa asta se ia repede)
• Nu mi-au dat Tamiflu. Cred că din cauză că nu am decât temperatură și nu reprezint factor de risc.

Sfaturi

• vitaminizați-vă
• faceți sport
• evitați gripa
• cei care vă rugați, rugați-vă și pentru mine și cei din jurul meu

Off-topic : DN1 e plin de gropi după dezgheț.

Cei de la Matei Balș credeau că a venit un bețivan la spital. Miroseam tot a oțet

De data aceasta, însă, un bun prieten îmi confirma ca îl cunoaște personal pe http://cristianpricopie.blogspot.com/ . În cazul în care vreți să-l ajutați, chiar cu puțin, puteți să vă bazați pe confirmarea faptului că situația e reală. Dacă doriți detalii suplimentare, le voi cere și vi le voi da.

Stau într-unul dintre cele mai drăgute și verzi cartiere din București: Floreasca. Teoretic ar trebui sa am minime pretenții pentru civilizație.

Gunoiul
Ghiciți unde aruncă pungile concetățenii mei dragi: pe jos. Așa că ghena noastră, îngrădită, e plină de niste tomberoane goale în capăt și multe, foarte multe pungi aruncate în batjocură. Aș fi crezut că sunt cei fără casă care răscolesc pe acolo, dar e doar efectul de turmă: dacă toți fac, eu de ce nu? Concluzia: educație socială precară.

Parcările
Blocurile de aici sunt de 4 etaje și, atunci când nu e un eveniment în clubul Kristal, pot să găsesc ușor parcare. În ultima vreme îmi dau interesul să parchez mașina lângă trotuar. Doar dacă nu găsesc nimic altceva o pun pe trotuar. Dar de ce nu face toată lumea asta? Pentru că… asa e în România. Nu e de-ajuns că locuim într-un oraș cu parcări subterane la mai putțin de 1% din clădiri și străzi arhipline pe care nu poți circula ca pieton. Trebuie neapărat să încurcăm, urcând măcar puțin mașina. Concluzia: educație socială precară.

Blocul
Avem un vecin la parter care strânge gunoaie în casă. E bătrânel, mic și amărât. Din ce mi-a spus instalatorul, nu nimerește nici scaunul când de la toaletă. Dar nu asta e important, ci că întreaga scara pute. E irespirabil, de-a dreptul doborâtor când intri aici. De 5 ani stau în scara asta și nu găsesc pe nimeni hotărât să acționeze sau să încurajeze o soluție. Măcar niște ieftine ventilatoare la fiecare etaj. Că tot am ajuns la geamurile din scară, NIMENI nu deschide geamurile ca să se facă economie. NIMENI. Cu excepția mea, bineînțeles. Interesant că nu e nimeni nici care să le închidă, cu excepția administratorului. Ne jucăm de-a v-ați ascunselea, că și-așa e plictiseala mare în București. Concluzia: las-o că merge și-așa.

Toata povestea asta, a cautarii de terenuri, a inceput din cauza unui prieten care si-a deschis agentie imobiliara in zona (http://www.imobiliare-frumusani.ro) . Am zis, in euforia de moment, ca trebuie sa vedem si Frumusaniul. Nu stiu ce-au avut in cap cei care au denumit localitatile astea din tara: Frumusani, Tiganesti, Chitila, Jilava… au o rezonanta incantatoare. Am mers prin Frumusani de cateva ori, am vazut mai multe terenuri, cu preturi intre 20 si 40 de euro.

Let’s start.

Accesul spre Frumusani. Distanta si timp.
Se poate merge prin Berceni, pe Soseaua Oltenitei. Sau se poate merge pe Splai, cu gandul de a ajunge la Autovit, si apoi dreapta spre Popesti Leordeni. Se mai poate, de asemenea, ajunge pe centura pana dupa Popesti Leordeni. Teoretic sunt ceva variante de trasee. De mers, se merge prin Popesti Leordeni, care acum e destul de dezvoltat si scump (intre 50 de euro – cele mai penibile zone si 150 euro, o zona rezonabila). Dupa ce se trece de centura Bucurestiului se mai merg vreo 10 kilometri si se ajunge in Frumusani. Ca si distanta din centrul Bucuresitului pana in primele sate din Frumusani sunt vreo 23 de km. Ca si timp, se fac vreo 25 de minute pana intr-o zona rezonabila (Dristor, Iancului). De acolo spre centru, Dumnezeu cu mila.
Pana la Real Vitan se fac 14 minute din Frumusani, mergand legal. Pana la cel mai apropiat spital vreo 10 minute cu masina. Transport in comun pare sa existe, desi Frumusaniul nu e in Ilfov.

Preturile din Frumusani
La drum national nu prea stiu si nici nu cred ca e prea recomandat cuiva care vrea liniste. In sat, in schimb, exista terenuri care incep la vreo 19 euro. Unele mai spre marginea satului, unde incepe zona de vile. Zonele mai frumoase ajung in jurul a 40 de euro. Probabil ca sunt preturi care sar de asta, dar in principiu cred ca cineva care se caliceste poate obtine o zona cat de cat ok la vreo 20-25 de euro.

Drumurile din Frumusani
De asfaltat, Frumusaniul e destul de putin asfaltat. Cu exceptia drumului national, cred ca peste 80% din drumuri sunt pietruite. Acolo unde se construiesc case noi nu exista decat un pietris aruncat. Oricine se va gandi sa-si faca o casa trebuie sa-si imagineze ca va trage 100 de metri de drum. E oarecum obligatoriu, altfel iarna e o mocirla ingrozitoare (ca peste tot unde nu e pietris, de altfel).

Casele din Frumusani
Imaginea din sat nu e incantatoare. Casele sunt in mare proportie vechi si de aceea orice vila noua ar fi bine sa fie construita la periferie, intre vilele noi. In sat sunt case cu un design oribil, desi gusturile nu se discuta. In jurul Bucurestiului a circulat un anumit model, cu zorzonele si multe chestii batatorite pe casa, cu geamuri cu arcade si culori verzulii. Eh, din pacate, astea predomina in Frumusani.

In schimb, vilele sunt de perspectiva. Unele au vedere spre Padure si destul de mult spatiu larg de jur imprejur.

Utilitati

Cel mai important aspect e curentul electric. Poate sa tina loc de gaz, poate sa tina loc de incalziare, poate sa aduca lumina, poate sa faca de toate. In Frumusani nu exista canalizare, de unde rezulta ca e obligatorie o fosa septica. Gazul nu a ajuns inca acolo. Ca in toate zonele de langa Bucuresti unde nu exista, majoritatea agentilor imobiliari spun: Gaze in curand. Canalizare in curand. Lipsa lor nu e o tragedie. Daca te muti langa Bucuresti, nu e greu sa aduci 3 butelii daca ai cu adevarat nevoie de ele sau sa le cumper din sat la urgente. Fosa septica face destul de bine fata si e utilizata la zecie de mii de case din tara. Mai demult, gazul era o comoara. Acum sunt oameni care stau cu el in poarta si refuza sa-l foloseasca din cauza sistemelor alternative.

Oamenii din Frumusani
Temerea oricui, atunci cand se muta la casa, tine si de calitatea oamenilor. Pe sleau vorbind, oricine intreaba cat la suta sunt minoritari. Eu personal zic ca Frumusaniul e echilibrat. Exista si multi romani, dar si destui rromi prin preajma. Per general, situatia pare linistita, dar pana nu locuiesti acolo nu ai cum sa obtii toate informatiile. Atat timp cat toata lumea isi vede de treaba, nu cred ca rasar probleme serioase. Ca toate aglomeratiile, urbane sau nu, depinde de cine pe cine domina. Depinde care e puterea de absorbtie a unui oras, a unui sat. Fiind destul de aglomerat, Frumusaniul pare sa integreze rezonabil de bine cele doua etnii principale.

Padurile si apele din Frumusani
Undeva in departare se vede o padure. Cand te uiti pe Google maps iti dai seama ca au defrisat-o baietii destepti ai tarii de a ramas o dunga din ea. Dar, e acolo si probabil improspateaza aerul. Exista si un mic lac unde se poate pescui (contra cost) si care strabate toate satele. De fapt, ca sa patrunzi in inima satului esti obligat sa treci niste podete.

Satele din Frumusani
Ca tot veni vorba de pitorescul nomencalturii, iata cate ceva:Padurisu, Pitigaia, Mariuca, Buciumeni, Pasarea, Postavari, Orasti. Pe masura ce te indepartezi de Bucuresti pretul pe mp scade.

Pitorescul si linistea
Daca vecinii nu dau o petrecere cu manele, ceea ce nu e imposibil, atunci prin Frumusani e liniste. Pare un satuc tacut, populat. Am mers si putin pe inserate, era ceva activitate pe la porti. Nu e in niciun caz pustietate, ca sa te concentrezi pe cantatul pasarelelor. Din punct de vedere al imaginii generale, Frumusaniul nu e chiar cel mai pitoresc loc.

Concluzii
Plusurile mari ale Frumusaniului sunt legate de pretul rezonabil si accesul rapid. Cumva partea de sud e cea mai apropiata de centru si are destule variante de traseu. Nu s-a investit foarte mult aici pentru ca marile tinte au fost spre centrul tarii, in zona de nord a Bucurestiului, unde e plin de paduri. Minusurile ar fi legate de drumurile neasfaltate, lipsa pitorescului si dezvoltarea generala.

Spre finalul acestor informari o sa va spun si ce am invatat despre alegerea unei case. Mai exact, o sa accentuez faptul ca si aici e ca in politica, religie sau alte chestiuni de suflet: nu tine mereu de argumente, ci de placeri, de influente, de paradigme. Poate ca nu ma credeti, dar eu aproape bag mana in foc ca asa e.

Mai accentuez aici faptul ca totul depinde de gusturi. Daca nu esti dispus sa conduci zilnic, atunci o casa langa Bucuresti nu e o solutie. La fel, daca nu tii prea mult la liniste si aer curat seara, atunci poti sa te muti in zonele limitrofe (Voluntari, Popesti-Leordeni, etc) unde risti sa dai de oameni galagiosi si praf mult.

Si intr-un final, inca un statement: nu exista zona perfecta. Nu poti cumpara ieftin, bun, linistitor, cu aer curat, cu oameni de calitate, cu acces la scoli si gradinite, cu acces rapid la metrou si toate celelalte. Trebuie sa alegi ce e mai important.

As scrie mai multe, dar acum sunt la Rasnov si prefer sa nu folosesc asa mult calculatorul. Cert e ca aproape regretam ieri seara plecarea planificata la munte, caci ne-ar fi interesat toate cele 3 seri de Jazz tocmai ca sa pasim si noi putin pe terenul asta si sa putem face comparatii. Pana una alta, si la Rasnov e bine si relaxant. Tocmai am zgariat aripa dreapta incercand sa intru pe poarta nedeschisa a hotelului ). Revenind la Jazz, daca aveti un buget mai mare pe luna asta si reusiti sa prindeti maine seara bilet, go!

PS: Prezenta noastra la concert s-a facut prin bunavointa Casandrei Govor de la CAT Music.

PS2: Recomand iarasi cu drag hotelul Max International din Rasnov. Camerele sunt mari (poate ca peste 20 mp) si moderne (cam fiecare decorata in stil propriu), baia e buna, preturile minunate (mai ales de n-oi plati poarta de care m-am zgariat).

Titlul e de fapt replica dintr-un film in care un copil orfan se orienteaza dupa muzica pentru a-si gasi parintii (care erau cantareti)

Nu o sa am internet (cel putin asa spera Rebeca), nu o sa am telefon (asta sper eu).

Ne vedem cu bine.

Am inceput cu un Dell exceptional, comandat de prin USA cand in Romania era de doua ori mai scump.

L-am schimbat cu un Toshiba U305, un laptop dragut de 13.3″. Apoi Toshiba a inceput sa faca figuri. S-a paradit acumulatorul. Apoi a inceput sa isi aleaga el cand sa porneasca placa de sunet si cand nu. Ulterior si-a ales cand sa porneasca tot laptopul si cand nu. L-am dus la reparat la un tip Radu, identificat prin reparatie@yahoo.com. Mai dusesem un Fujitsu Siemens mai demult pentru un schimb ecran si … se descurcase, desi nu a oferit cea mai buna solutie. Apoi l-am platit pe Radu 35 RONi ca sa-mi panseze acumulatorul. Apoi l-am platit 250 de RONi ca sa imi rezolve laptopul. L-am adus, i-am dat sa reinstaleze Vista si dupa o ora nu a mai mers. Am zis c-o sa ma mai duc pe la Radu sa vad daca-i mai face ceva, dar nu pot sa zic ca a parut prea incantat cand amvorbit cu el.

Dupa ce m-a lasat dragul meu laptop Toshiba, am stat o vreme fara laptop. Am carat desktop-ul dupa mine, caci si-asa consumam o gramada de benzina pentru a merge cu o masina cu portbagaj mare (de vreo cateva zile car o masa in spate).

Apoi am realizat ca am nevoie de laptop, ca sa incep si eu sa fac miscare. Dupa casatorie burta a inceput sa creasca, sanatatea sa subrejeasca pentru ca m-am tot miscat cu masina.

Ajungem si la titlul post-ului. Mi-am luat laptop nou. Un Fujitsu Siemens. Sa va spun cum a fost cautarea:

Am cautat pe internet, dar eu sunt de parere ca un laptop trebuie sa-l simti si sa-l vezi. Am fost la emag (si mi-am dat seama ca noul ShowRoom e groaznic ca si pozitionare, ca si stil, ca si … prezenta). Am vazut noile modele de Inspiron si m-am speriat de in ce hal au putut sa le deterioreze. Erau candva laptopuri ce straluceau in mintea mea.

M-am uitat la HP, la Dell, Toshiba, Lenovo si Sony si am ignorat Asus, Acer si Fujitsu-Siemens. De ce? Primele 2 nu mi-au placut cand am interactionat cu driverele lor. Al treilea pur si simplu nu mi-a rasunat in minte.

Apoi mi-am adus aminte: Rebeca foloseste cu grija un Fujitsu-Siemens de 2 ani (a intrat 5 minute pe mana mea si i-am spart ecranul – ca tot va spuneam ca am fost la Radu). Apoi Ion Cojocaru, cel care se ocupa de site-ul lui Ioan Scurtu din dreapta, si-a cumparat acum vreo 6 ani un Fujitsu Siemens si inca il foloseste.

(Off-topic: in umblarea mea prin magazine am dat de doua Apple Macbook White, aflate la 5 metri distanga, unul in valoare de 3300 roni si celalalt de 4500.. primul procesor de 2.1 al doilea procesor de 2.2 – can someone explain me? chiar asa mare e diferenta de generatii? )

M-am dus apoi sa ma uit la Obor la clasicele Flanco, Altex, Domo. Domo e cam sarac cand vine vorba de laptopuri. Altex avea cate ceva, ba chiar era unul din putinele locuri unde se ofereau 2 ani de garantie la Fujitsu Siemens. Flanco era chiar dotat si .. culmea.. avea reduceri consistente la Fujitsu-Siemens. Scapau de stocuri.

Am vazut acest copilas, S7110, trist, parasit si murdar, undeva pe un raft. Romanii nu se inghesuie la Fujitsu-Siemens, desi combinatia germano-japoneza e una interesanta. De pe telefonul mobil caut pe price.ro pe internet il gasesc la vreo 5000 de RONI. Apoi pe eflamingo.ro e redus de la 2700 roni la 2200 roni (nu-i asa ca-i dubios daca te uiti la celelalte preturi?). Apoi in magazin era redus de la 2250 la 1725. Eram incantat de reducere. Intel Core 2 Duo, Windows Vista (chiar si Basic).

M-am dus totusi sa ma mai uit odata la Media Galaxy, la Diverta si la Techno Market in Vitan. Nimic nou sub soare acolo fata de seara precedenta. Asa ca m-am intors la Flanco Obor, unde era inchis (program pana la ora 19:00).

Iarasi m-am uitat pe internet si am ajuns la Flanco Cora unde e deschis. Aici oferta e bogata de laptopuri si imi facea cu ochii un laptop toshiba a300-243 la 3000 de roni. Dar dragutul Fujitsu-Siemens era si acolo. De data asta nu chiar asa trist si murdar. Poate doar parasit. Si bomba: redus de la 2200 la 1650 (desi calculul nu era facut, era doar afisat -25% reducere). Jumatate de pret fata de Toshiba, asa ca mi-a iesit din minte faptul ca Toshiba ar fi fost o generatie mai actuala, ca ar fi avut boxe de firma si ca brontozaurii nu mancau oameni (!??!!?)

In cautarea mea mi-am stabilit niste prioritati:

1. GARANTIA – nu voiam sa patesc la fel ca si cu Toshiba U305.. sa ajung sa nu-l pot deschide si sa raman cu un obiect de mobilier in casa. Deci voiam o garantie buna, de cel putin 24 de luni. Au picat VAIO, Lenovo, Acer si Asus.

2. PRETUL – nu sunt gamer si nici nu vreau sa dau mult pe un laptop. Nu am de ce, nu vad de ce, nu inteleg de ce. Nu ma duce capul, ce sa-i faci. S7110 a pornit in Flanco la un pret de 4500 de roni. Eu am dat pe el 1650. O fi fost mai vechiut, dar … that’s a deal.

3. ROBUSTETEA – eu nu-s prea prietenos. Tastez tare, beau ceai, programez in pat, programez cu alte 3 laptopuri pe langa.Fujitsu-Siemens a dovedit ca poate rezista 5-6 ani in mainile lui Ion, cred ca o sa ma descurc si eu cu el cam jumatate din perioada.

4. PERFORMANTA – da, am tot cautat un Core2Duo.

5. SOFTWARE – eu fac software si incepe sa ma doara inima daca folosesc Windows piratat. Asa ca am dorit un laptop cu sistem de operare preinstalat. Si iata ca m-am scos cu un laptop de 14″, cu procesor Intel Core 2 Duo si Windows Vista Basic, la 1600 de roni. Nu-i cel mai genial sistem de operare, dar mie imi ajunge.

6. BATERIA – eu oriunde ma duc am o priza. 2 ore de baterie ar fi destul. Dar cred ca micutul asta tine mult mai mult. Review-urile zic ceva de 300 de minute, aproximativ 5 ore.

Stiu ca altii care citesc aici au alta ordonare a elementelor, dar eu sunt multumit.

Ce am aflat nou:

- Exista Apple Macbook White cu diferente de 1200 RONi intre ele si nu prea e clar in magazin de ce. Numai apple fans must know.

- La Diverta in Mall Vitan se vinde un laptop Sony Vaio cu configuratie buna (Core 2 Duo, 2 Gb RAM, HD 1014, placa video dedicata) la 2999 RONI. Pretul pe internet e 4000 si nicaieri nu mai apare ca fiind 3000. Fugiti daca sunteti fani VAIO.

- In magazinele offline vei gasi oferte care nu sunt online (lichidari reale de stoc, reduceri de pe o zi pe alta – era 25% reduecere in Flanco Cora si avea cu totul alt pret in Flanco Obor).

- No matter what warranty de la Toshiba e doar pentru primul an.

Si intr-un final, iata cu ce m-am ales:

Un laptop BUSINESS, cu un pret de pornire de 4500 RON, ajuns acum la lichidare la 1650 RONi.

s7110

Intel Core 2 Duo T5500 1.66Ghz
14″ cu rezolutie de 1440 x 1050
HDD 160Gb (cine isi tine oare viata toata pe laptop?)
RAM 1 Gb (sper ca expandabil)
Windows Vista Home Basic

In final, cand am iesit din magazin, am aflat ca am si garantie 2 ani la Fujitsu-Siemens din simplul fapt ca asta e laptop Business. Daca pe cutie scrie Business, garantia e dubla. Eu zic ca am fost binecuvantat in alegere, dar vom vedea pe parcurs ce surprize voi avea. In orice caz, multumesc lui Dumnezeu ca lucrurile au mers asa bine in achizitionarea lui!

Intrebare e: de ce m-am oprit? Pentru ca mi-am dat seama imediat ca filmul e mai valoros decat toate celelalte aberatii de pe alte canale. Probabil ca multi dintre voi faceti acelasi lucru cand trebuie sa va hotarati asupra unui lucru. Poate chiar atunci cand mergeti la plesneala la cinema si nu stiti spre care din cele 10 filme de la Multiplex sa va indreptati.

Concluzia pe care am tras-o: omul da valoare. Nu au fost celebri de la inceput, dar nici nu au jucat in toate porcariile de filme. S-a intamplat pur si simplu sa aiba doua elemente esentiale pentru reusita: sa fie indeajuns de buni pentru a fi remarcati la inceput si sa mentina stacheta sus dupa ce au fost remarcati. Daca ei, acesti actori celebri, ar fi jucat in absolut orice idila, thriller sau altceva a unui regizor, n-ar fi fost recunoscuti de catre noi, astazi, ca fiind asa de buni.

Imediat ce vezi un film in care joaca Angelina Jolie, Brad Pitt sau orice alt nume celebru stii ca in filmul ala s-a investit mult. Si un film in care s-a investit mult e sigur filtrat de investitori, de regizori si toti ceilalti din industrie.

Unde vreau sa ajung cu argumentatia? Unu: Omul da valoare. Doi: Omul trebuie sa mentina valoarea. Trei: chestiile marunte sau de proasta calitate vor strica valoarea. De ce acest TREI? Pentru ca se pierde concentrarea, se pierde timpul, se pierde reputatia, se pierde capacitatea de a gestiona lucruri mai mari.

Candva IBM era recunoscut ca producator de laptopuri foarte solide. A vandut apoi divizia de hardware (laptops, dekstops, etc) catre Lenovo, o campanie chinezeasca care zilele astea a scos un telefon concurent cu iPhone. Numele perfect chinezesc e oPhone, dar nu asta e important. Astazi oricine isi poate cumpara un Lenovo, dar multi care laudau IBM pentru robustete isi dau seama ca acea VALOARE s-a pierdut.

In final: odata ce faci ceva BINE, e stupid sa-i pierzi valoarea si sa incepi sa te implici in ceva care e “MAI PUTIN BINE”.

Poate ca o sa dezvolt alta data.  Noapte buna.

Concluzia: am o grupa de oameni super tari (neinfumurati, fara figuri,  sociabili si toate celelalte) si toti cei care si-au luat parteneri pana acum au ales parteneri la fel de tari ca noi!

Mai multe detalii aici