Românii sunt

Motto: Toată povestea asta e un interes personal, ceva care ne va ajuta de fiecare dată când punem piciorul pe pământ străin: trebuie să schimbăm impresia creată în afara țării, iar asta chiar stă în puterea noastră.

Cei de la ROM au început o campanie pentru a schimba sugestiile oferite de Google la căutarea “românii sunt”. Cum era și predictibil, multe bloguri au început să susțină campania și altele – cu riscul stigmatizarii, să arunce cu noroi. Chiar și comentariile erau predictibile: comentarii de extaz, laudă, critică și dispreț. Pe alocuri erau și posturi energizante, fără legătură cu realitatea. Din păcate negativismul e la mare căutare în online-ul românesc și s-ar putea ca, în totalitatea lor, comentariile și blog posturile să prezinte câteva trăsături clare ale românilor. Dar nu despre asta vreau să vorbesc.

Daca e sa mă pun pe o baricadă între conflictul dintre Andrei Pleșu și Dan Puric, sunt categoric de partea lui Pleșu: un popor nu se educă flatându-l. Așadar, dacă ne apucăm să debităm baliverne pe blog-uri despre cât de minunați sunt românii, nu înseamnă că reprezentăm corect imaginea României. Dar nici nu trebuie să o facem, pentru că nu asta cere campania.

Toată povestea asta e un interes personal, ceva care ne va ajuta de fiecare dată când punem piciorul pe pământ străin: trebuie să schimbăm impresia creată în afara țării, iar asta chiar stă în puterea noastră. Toți cei care au avut ocazia să fie turiști în Europa sau care locuiesc acum acolo s-au lovit de întrebarea: “Where are you from?”. Când pronunțăm România, iar cel care ne-a întrebat nu e un vânzător cu interesul de a-și vinde marfa, firul discuției se rupe. În mintea străinului românii sunt acele personaje care se iau la bătaie în parcuri din Viena, fură rațe din parcurile publice, se hrănesc cu porumbei, cerșesc la fiecare colț și devin agresivi, violează și aleargă după fetele neajutorate ale localnicilor. Deși se schițează o continuare a discuției (“Oh, Romania”), totul e deja văzut prin filtrul creat de conaționalii noștri, indiferent de hainele cu care ești îmbrăcat sau eleganța cu care te comporți. Orice om știe că lupul își schimbă pielea, dar năravul ba.

De naționalitate nu scapi niciodată (atunci când nu înseamnă același lucru cu cetățenia). Acolo te-ai născut, acolo te-a pus Dumnezeu. O vrei sau nu, vei rămâne român până la capăt. Și singurul lucru pe care-l poți face ca să îți îmbunătățești imaginea în fața oamenilor este să lupți pentru binele României. Știu că, dacă faci 20 de lucruri corecte și unul greșit, toată lumea și bârfele își vor aminti de cel greșit. Totodată, dacă încerci să găsești calități ale românilor, ești lovit de toate ororile promovate de presă sau de starea generală a națiunii: poate leneși, poate bețivi, poate murdari, poate dezordonați, poate neciopliți, poate incompetenți, poate falși, poate mincinoși, poate hoți, poate bătăuși, poate orice altceva. Dar toate astea sunt rezultatul chinului prin care a trecut poporul nostru de-a lungul timpului. Suntem formați așa pentru că așa a fost contextul și așa am fost conduși.

Dar ceea ce simțim mulți dintre noi e că noi, românii de zi cu zi, avem o imagine greșită în afară. Știm că nu suntem cei care fură, cerșesc, dau în cap sau violează. Noi, cei care ne simțim de-ai Europei, suntem normali. Ăsta e păcatul nostru, că suntem normali și diverși: și middle-class, și hoți, și bețivi, și necăjiți, și cu bun simț, si cuminți, și buni la suflet, și răi din cale afară, și săraci, și bogați prin muncă, și bogați prin șansă, și bogați prin moștenire.

Așadar, românii sunt cumva. Dar nu așa cum ne știu ceilalți și trebuie ne schimbăm imaginea. Nu o vom face cu post-uri în limba română pe bloguri (ci doar ne vom crește rating-ul între noi, mai câștigăm câteva link-uri de la cei mai buni), dar o putem face prin Yahoo Answers, Quora, Wikipedia, informații diverse, blog-uri în limbile engleză, franceză, germană și italiană. Lupta asta pentru imaginea noastră e ceva fezabil datorită internetului.

PS: Vârful campaniei a trecut și de obicei nu sunt pe val, ci dupa val când scriu pe blog. Mereu după ce se liniștesc apele. Cândva o să apară și o opinie personală despre invitarea Regelui Mihai in Parlament.

Weekend plăcut!