Așa cum am spus mai devreme, suntem pe un teritoriu în care praful, nisipul și noroiul sunt la ordinea zilei.

Judecând după cât de obișnuiți suntem cu situația, aș zice că noi nu o considerăm o problemă.

Nu sunt primar, consilier de primar, expert în geologie sau administrație publică, dar sunt convins că există o grămada de metode prin care cantitatea de praf dintr-o comunitate urbană poate fi redusă. M-aș hazarda să fac și o supoziție: praful se ridică din zonele în care se află mult pământ neacoperit.

 

Drept urmare, am avea o soluție potrivită chiar și pentru mintea găinii: acoperirea zonelor care favorizează apariția prafului. Cum ducem lipsă serioasă de spații verzi, ar fi acceptabil ca totul să fie acoperit cu gazon de calitate și copăcei cu rădăcini care nu afectează trotuarele. Bănuiesc că asta nu poate fi foarte greu, dar, luând în considerare faptul că suntem conduși de niște șacali, dacă nu iese spaga, nu crește nici iarba. În schimb, Oprescu ar fi dat câteva milioane de lei pe ceasuri de aur (nu critic în totalitate decizia lui Oprescu, ci faptul că există alte priorități care nici măcar nu sunt luate în considerare. Cred că Bucureștiul are nevoie de diferite “locuri” sau “obiecte” care să-l scoată din normalitate, astfel încât turiștii și străinii să poată vizita măcar un ceas de aur).

SPAȚIILE URBANE
Înțeleg că suntem într-un spatiu urban, în care e nevoie să locuiască milioane de oameni ce au nevoie de beton sub care să se refugieze. Înțeleg, de asemenea, că sunt capitale europene care nu o duc mai bine. Dar noi avem spațiu pe care să plantăm și, pe deasupra, ar exista și aspectul ăsta benefic, deloc de neglijat, al diminuării nivelului de praf ridicat în aer. Nu vorbesc și de imaginea urâtă, din timpuri ploioase, a băltocilor formate în același loc în care ar putea fi iarba nivelată.

De la PRIMĂRIE la ASOCIAȚIE DE PROPRIETARI și apoi la INDIVID AFECTAT
Înțeleg și că că o Primărie nu poate face totul peste tot, dar tocmai de aceea în capitala României spațiul administrativ e împărțit în șase sectoare. Înțeleg că și pentru un sector e prea mult și tocmai de aceea avem cartiere și asociații de locatari care ar putea să-și dea interesul pentru spațiul dimprejur.

Dar nu, revin la concluzia inițială: suntem atât de obișnuiți în mocirlă încât nici nu ne dăm seama cum ar fi dacă ar fi, pur și simplu, mai bine.

 

2 Responses to România, draga mea: Țara deșertică versus Iarba verde de acasă, partea a IIa – Concluzia

  1. anothem spune:

    Nici eu nu ma pricep, dar spatiile verzi cred ca sunt baza. “Centura verde” ar trebui neaparat (re)facuta si ea. Dar… in Floreasca mai mult se taie decat se planteaza si probabil si in alte locuri din oras e la fel. Sa stii ca in 2002, cand am stat zilele acelea la camin in august am simtit o diferenta uriasa in calitatea aerului cand m-am intors acasa. Era mult mai verde cartierul atunci decat e acum. Acum cand mai ajung si eu pe acasa nu mai am acest sentiment deloc…
    Dar mna, avem spring time, krystal, kaufland, billa…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Set your Twitter account name in your settings to use the TwitterBar Section.