E simplu, suntem noi, românii cu Sobieski

Din seria românismelor extreme, vă prezint secvența ce urmează. Rugămintea mea e să nu râdeți. Situația e de plâns.

Copyright video: înregistrare de pe Antena1, preluată prin intermediul Zoso.ro

Acum să vă povestesc o întâmplare din întoarcerea mea de la Londra.

Eram în cursa Wizz Air, avionul tocmai aterizase pe Băneasa. Începe mesajul șefei de echipaj: Căpitanul nu-știu-cum-nume-unguresc vă mulțumește pentru că ați ales Wizz Air. Am aterizat la București, unde ora locală este 13:45 și temperatura afară este de 6 grade celsius. Vă rugăm nu decuplați centurile de siguranță și rămâneți așezați până la stingerea semnalului luminos pentru centuri.

La două secunde după anunț, un personaj de vreo 25 de ani era deja în picioare și stewardesa schimbă tonul: VĂ RUGĂM STAȚI JOS. Ai crede că mulțimea a înțeles limba noastră românească.

Trec 30 de secunde și avionul se oprește fără ca semnalul luminos de decuplare să se închidă. La nici trei secunde după, peste o sută de români erau în picioare încercând să-și ia bagajele. Nu glumesc când spun o sută, ci doar aproximez prin lipsă. Se pornise efectul de turmă. Pilotul, ungur iubitor de mârlănie românească și dornic să-și educe poporul cu care se învecinează, pornește avionul, merge un metru și pune o frână bruscă. Aceeași sută de români aproape pică pe jos, bagajele încep să se miște pe sus. Din spate, un conațional de-al nostru, lovit în mândria de a zbura cu low-cost, apostrofează: O să mai zburăm cu voi. Tot Wizz Air era vinovat că românul nu înțelege că lumea asta e guvernată de reguli.

Știți că e expresia aia că te simți ca într-un roman a lui Kafka. Așa eram eu în clipele acelea. Mi-a părut atât de rău că n-am avut o cameră de luat vederi. Impresia artistică e excepțională. Acum puteți să vă mai uitați o dată la filmulețul de mai sus, poate-l priviți cu alți ochi.