Străin în tara mea…

De vreo 2 saptamani vreau sa scriu asta si nu reușesc. O să credeți că are legătura cu alegerile, dar e fals. E doar o reacție fără nicio legătura cu politica.

Stau într-unul dintre cele mai drăgute și verzi cartiere din București: Floreasca. Teoretic ar trebui sa am minime pretenții pentru civilizație.

Gunoiul
Ghiciți unde aruncă pungile concetățenii mei dragi: pe jos. Așa că ghena noastră, îngrădită, e plină de niste tomberoane goale în capăt și multe, foarte multe pungi aruncate în batjocură. Aș fi crezut că sunt cei fără casă care răscolesc pe acolo, dar e doar efectul de turmă: dacă toți fac, eu de ce nu? Concluzia: educație socială precară.

Parcările
Blocurile de aici sunt de 4 etaje și, atunci când nu e un eveniment în clubul Kristal, pot să găsesc ușor parcare. În ultima vreme îmi dau interesul să parchez mașina lângă trotuar. Doar dacă nu găsesc nimic altceva o pun pe trotuar. Dar de ce nu face toată lumea asta? Pentru că… asa e în România. Nu e de-ajuns că locuim într-un oraș cu parcări subterane la mai putțin de 1% din clădiri și străzi arhipline pe care nu poți circula ca pieton. Trebuie neapărat să încurcăm, urcând măcar puțin mașina. Concluzia: educație socială precară.

Blocul
Avem un vecin la parter care strânge gunoaie în casă. E bătrânel, mic și amărât. Din ce mi-a spus instalatorul, nu nimerește nici scaunul când de la toaletă. Dar nu asta e important, ci că întreaga scara pute. E irespirabil, de-a dreptul doborâtor când intri aici. De 5 ani stau în scara asta și nu găsesc pe nimeni hotărât să acționeze sau să încurajeze o soluție. Măcar niște ieftine ventilatoare la fiecare etaj. Că tot am ajuns la geamurile din scară, NIMENI nu deschide geamurile ca să se facă economie. NIMENI. Cu excepția mea, bineînțeles. Interesant că nu e nimeni nici care să le închidă, cu excepția administratorului. Ne jucăm de-a v-ați ascunselea, că și-așa e plictiseala mare în București. Concluzia: las-o că merge și-așa.