Frumusani. Prin Popesti Leordeni spre Calarasi.

Incep itinerariul descoperirilor imobiliare de langa Bucuresti cu Frumusani. Nu stiu cati locuitori are, dar Google probabil va ajuta mai bine. E o comuna din Sud-Estul Bucurestiului, care apartine de Calarasi ca si administrare. Pentru a ajunge acolo trebuie trecut prin Popesti-Leordeni. Per general, sunt mai multe artere dinspre Bucuresti spre Frumusani si, din cauza lor, as spune ca e avantajat ca si acces. Va voi spune despre asta putin mai jos.

Toata povestea asta, a cautarii de terenuri, a inceput din cauza unui prieten care si-a deschis agentie imobiliara in zona (http://www.imobiliare-frumusani.ro) . Am zis, in euforia de moment, ca trebuie sa vedem si Frumusaniul. Nu stiu ce-au avut in cap cei care au denumit localitatile astea din tara: Frumusani, Tiganesti, Chitila, Jilava… au o rezonanta incantatoare. Am mers prin Frumusani de cateva ori, am vazut mai multe terenuri, cu preturi intre 20 si 40 de euro.

Let’s start.

Accesul spre Frumusani. Distanta si timp.
Se poate merge prin Berceni, pe Soseaua Oltenitei. Sau se poate merge pe Splai, cu gandul de a ajunge la Autovit, si apoi dreapta spre Popesti Leordeni. Se mai poate, de asemenea, ajunge pe centura pana dupa Popesti Leordeni. Teoretic sunt ceva variante de trasee. De mers, se merge prin Popesti Leordeni, care acum e destul de dezvoltat si scump (intre 50 de euro – cele mai penibile zone si 150 euro, o zona rezonabila). Dupa ce se trece de centura Bucurestiului se mai merg vreo 10 kilometri si se ajunge in Frumusani. Ca si distanta din centrul Bucuresitului pana in primele sate din Frumusani sunt vreo 23 de km. Ca si timp, se fac vreo 25 de minute pana intr-o zona rezonabila (Dristor, Iancului). De acolo spre centru, Dumnezeu cu mila.
Pana la Real Vitan se fac 14 minute din Frumusani, mergand legal. Pana la cel mai apropiat spital vreo 10 minute cu masina. Transport in comun pare sa existe, desi Frumusaniul nu e in Ilfov.

Preturile din Frumusani
La drum national nu prea stiu si nici nu cred ca e prea recomandat cuiva care vrea liniste. In sat, in schimb, exista terenuri care incep la vreo 19 euro. Unele mai spre marginea satului, unde incepe zona de vile. Zonele mai frumoase ajung in jurul a 40 de euro. Probabil ca sunt preturi care sar de asta, dar in principiu cred ca cineva care se caliceste poate obtine o zona cat de cat ok la vreo 20-25 de euro.

Drumurile din Frumusani
De asfaltat, Frumusaniul e destul de putin asfaltat. Cu exceptia drumului national, cred ca peste 80% din drumuri sunt pietruite. Acolo unde se construiesc case noi nu exista decat un pietris aruncat. Oricine se va gandi sa-si faca o casa trebuie sa-si imagineze ca va trage 100 de metri de drum. E oarecum obligatoriu, altfel iarna e o mocirla ingrozitoare (ca peste tot unde nu e pietris, de altfel).

Casele din Frumusani
Imaginea din sat nu e incantatoare. Casele sunt in mare proportie vechi si de aceea orice vila noua ar fi bine sa fie construita la periferie, intre vilele noi. In sat sunt case cu un design oribil, desi gusturile nu se discuta. In jurul Bucurestiului a circulat un anumit model, cu zorzonele si multe chestii batatorite pe casa, cu geamuri cu arcade si culori verzulii. Eh, din pacate, astea predomina in Frumusani.

In schimb, vilele sunt de perspectiva. Unele au vedere spre Padure si destul de mult spatiu larg de jur imprejur.

Utilitati

Cel mai important aspect e curentul electric. Poate sa tina loc de gaz, poate sa tina loc de incalziare, poate sa aduca lumina, poate sa faca de toate. In Frumusani nu exista canalizare, de unde rezulta ca e obligatorie o fosa septica. Gazul nu a ajuns inca acolo. Ca in toate zonele de langa Bucuresti unde nu exista, majoritatea agentilor imobiliari spun: Gaze in curand. Canalizare in curand. Lipsa lor nu e o tragedie. Daca te muti langa Bucuresti, nu e greu sa aduci 3 butelii daca ai cu adevarat nevoie de ele sau sa le cumper din sat la urgente. Fosa septica face destul de bine fata si e utilizata la zecie de mii de case din tara. Mai demult, gazul era o comoara. Acum sunt oameni care stau cu el in poarta si refuza sa-l foloseasca din cauza sistemelor alternative.

Oamenii din Frumusani
Temerea oricui, atunci cand se muta la casa, tine si de calitatea oamenilor. Pe sleau vorbind, oricine intreaba cat la suta sunt minoritari. Eu personal zic ca Frumusaniul e echilibrat. Exista si multi romani, dar si destui rromi prin preajma. Per general, situatia pare linistita, dar pana nu locuiesti acolo nu ai cum sa obtii toate informatiile. Atat timp cat toata lumea isi vede de treaba, nu cred ca rasar probleme serioase. Ca toate aglomeratiile, urbane sau nu, depinde de cine pe cine domina. Depinde care e puterea de absorbtie a unui oras, a unui sat. Fiind destul de aglomerat, Frumusaniul pare sa integreze rezonabil de bine cele doua etnii principale.

Padurile si apele din Frumusani
Undeva in departare se vede o padure. Cand te uiti pe Google maps iti dai seama ca au defrisat-o baietii destepti ai tarii de a ramas o dunga din ea. Dar, e acolo si probabil improspateaza aerul. Exista si un mic lac unde se poate pescui (contra cost) si care strabate toate satele. De fapt, ca sa patrunzi in inima satului esti obligat sa treci niste podete.

Satele din Frumusani
Ca tot veni vorba de pitorescul nomencalturii, iata cate ceva:Padurisu, Pitigaia, Mariuca, Buciumeni, Pasarea, Postavari, Orasti. Pe masura ce te indepartezi de Bucuresti pretul pe mp scade.

Pitorescul si linistea
Daca vecinii nu dau o petrecere cu manele, ceea ce nu e imposibil, atunci prin Frumusani e liniste. Pare un satuc tacut, populat. Am mers si putin pe inserate, era ceva activitate pe la porti. Nu e in niciun caz pustietate, ca sa te concentrezi pe cantatul pasarelelor. Din punct de vedere al imaginii generale, Frumusaniul nu e chiar cel mai pitoresc loc.

Concluzii
Plusurile mari ale Frumusaniului sunt legate de pretul rezonabil si accesul rapid. Cumva partea de sud e cea mai apropiata de centru si are destule variante de traseu. Nu s-a investit foarte mult aici pentru ca marile tinte au fost spre centrul tarii, in zona de nord a Bucurestiului, unde e plin de paduri. Minusurile ar fi legate de drumurile neasfaltate, lipsa pitorescului si dezvoltarea generala.

Spre finalul acestor informari o sa va spun si ce am invatat despre alegerea unei case. Mai exact, o sa accentuez faptul ca si aici e ca in politica, religie sau alte chestiuni de suflet: nu tine mereu de argumente, ci de placeri, de influente, de paradigme. Poate ca nu ma credeti, dar eu aproape bag mana in foc ca asa e.

Mai accentuez aici faptul ca totul depinde de gusturi. Daca nu esti dispus sa conduci zilnic, atunci o casa langa Bucuresti nu e o solutie. La fel, daca nu tii prea mult la liniste si aer curat seara, atunci poti sa te muti in zonele limitrofe (Voluntari, Popesti-Leordeni, etc) unde risti sa dai de oameni galagiosi si praf mult.

Si intr-un final, inca un statement: nu exista zona perfecta. Nu poti cumpara ieftin, bun, linistitor, cu aer curat, cu oameni de calitate, cu acces la scoli si gradinite, cu acces rapid la metrou si toate celelalte. Trebuie sa alegi ce e mai important.