Incep sa-l simpatizez pe Oprescu
Pana zilele trecute, as fi putut spune ca omul asta nu face nimic. Dar iata ca a reusit sa-mi ajunga la inima:
- a daramat restaurantul de la Debarcader din parcul Cismigiu, constructie care conform presei a fost inaltata ilegal. La restaurantul asta se cereau 50 RON pentru rezervarea unei mese cu vedere spre lac, lucru inclus direct in nota de plata – fara informare prealabila. Apoi, tot pe nota de plata, aparea obligatia de plata a bacsisului de 10%. Din astia 10%, 3% mergeau catre patron, 3% catre bucatari si 3-4% catre ospatari. Nu ii plang pe cei din urma, avand in vedere ca-ti trebuie ceva tupeu sa taxezi 50 RON rezervarea si 10% pe nota de plata, indiferent daca patronul ti-o cere sau nu. Ospatarii care s-au angajat acolo n-au facut-o doar de dragul supravietuirii umane sau a intretinerii familiei. Oricum, nu restaurantul in sine me deranjeaza pe mine, ci patronul “baiat destept” (de multa vreme el tinea restaurantul in viata fara nicio grija – spre binele public, bineinteles).
- a dat libertate la statul pe iarba in parcuri, eliminand situatia penibila in care jandarmii veneau uneori sa te roage frumos sa parasesti spatiul verde si alteori sa-si arate musciul in amenzi. Totusi n-am reusit sa testez iarba din Cismigiu, caci e foarte rara (2 smocuri iarba, 3-4 cm de pamant, 2 smocuri iarba, 3-4 cm de pamant).
Daca reusesc sa-mi fac timp, revin pe blog. Pana atunci, toate cele bune tuturor!

iti dai seama cum ar arata Bucurestiul daca ar lucra in fiecare zi si nu doar din cand in cand!!!
Eu incep sa-l monitorizez. Chiar sunt curios cum reuseste sa explice momentele de absenta.