Om bogat, om sarac. Iacov 1:9-11

Nu am ajuns astă seară la biserică, dar am reuşit să aflu câteva informaţii despre predica pe care a ţinut-o Emanuel Dejeu. Se pare că tandemul Baban-Dejeu funcţioneaza, pentru că cealalta cronica pe care am scris-o în urma cu două duminici a făcut referire tot le ei, intr-o alta ordine: Octavian Baban seara şi Emanuel Dejeu dimineata.

Pasajul de la care a pornit desfăşurarea ideilor se află in epistola lui Iacov la capitolul 1.

Iacov 1:
9.       Iar fratele cel smerit să se laude întru înălţimea sa,
10.     Şi cel bogat întru smerenia sa, pentru că va trece ca floarea ierbii.
11.     Căci a răsărit soarele arzător şi a uscat iarba şi floarea ei a căzut şi frumuseţea feţei ei a pierit; tot aşa se va veşteji şi bogatul în alergăturile sale.

Iată şi câteva din ideile prezentate, împreună cu mici adăugiri personale:

- Epistola lui Iacov este o epistola adresată bisericii (prin biserică înţelegându-se mulţimea tuturor creştinilor), încheind armonios invăţătura despre mântuire
- În descursul vieţii fiecare dintre noi trece prin încercări şi probleme, iar efectul acestora depinde de modul în care le abordăm. Printr-o abordare greşită şi prin lipsă de înţelepciune, încercările menite să ne întărească se pot transforma în eşecuri.
- ispita cu care se confruntă cel sărac (versetul 9) este dată de dezvinovăţirea pentru lipsa de dărnicie şi invidia faţă de cei mai înstăriţi.
- pentru bogat (versetul 10) apar două tendinţe neplăcute: prima, aceea de a se considera important, fără a conştientiza că până şi cea mai mică avuţie vine de la Dumnezeu; a doua, tendinţa de a-i dispreţui pe cei din altă clasă socială.

Atât bogaţii cât şi săracii sunt în atenţia lui Dumnezeu şi li se oferă provocarea de a-şi construi un caracter puternic. Bogaţii trebuie să înveţe să trăiască smerit iar săracii să trăiască mulţumiţi cu ceea ce au. Starea prin care trece fiecare e mult mai puţin importantă decât dorinţa lui Dumnezeu de a zidi în fiecare un caracter sfânt.

Indiferent de modul în care pot fi categorizaţi: bogaţi, săraci, educaţi, needucaţi, patroni sau agajaţi, Dumnezeu vorbeşte despre ei ca despre un tot format în Biserică. Viaţa veşnică nu este dată doar unora, ci tuturora celor care fac voia lui Dumnezeu. Ca şi biserică, Dumnezeu cheamă oamenii la a lucra împreună indiferent de clasa socială din care fac parte. E foarte uşoară alunecarea spre a-ţi dori doar predici elevate şi doar prezenţa celor ca şi tine în jurul tău. Dar viziunea lui Dumnezeu e diferită. Mediul creştin este acela în care bogatul nu este tratat mai bine doar pentru că este bogat şi săracul poate găsi înţelegere şi sprijin. Până la urmă, marea bogăţie a amândouăra este prezenţa lui Dumnezeu în viaţă lor.

O seara plăcută în continuare!