Marire de 50% pentru profesori

Sa presupunem ca aveti o firma. Firma asta are un departament foarte important, de care depinde, pe termen lung, buna functionare a tuturor celorlalte departamente. Ce v-ar determina sa majorati salariile cu 50% pentru angajatii acelui departament?

In primul rand, faptul ca departamentul acela ori produce el insusi foarte multi bani, ori ajuta celelalte departamente in a produce si mai multi bani. Invatamantul romanesc ar trebui sa se afle in a doua parte, pentru ca, cel putin asa cum stim noi, este non-profit.

Dar sa presupunem ca nu produce foarte multi bani. Si nici nu e prea bine privit. Stim ca nu avem nicio universitate in top 500, stim ca in rating-urile internationale scadem tot mai mult, stim ca invatamantul romanesc nu prea e iubit desi ne laudam an de an cu inteligenta si olimpicii nostri. Fie ca e productiv sau nu, invatamantul romanesc este necesar. Si atunci decidem sa incurajam pastrarea oamenilor performanti in sistem, marind salariile cu 50%. Concurenta pe piata e acida, vin multinationale cu bugetul international cat al Romaniei sau chiar mai mare, si ofera salarii in prostie si celor pregatiti si celor nepregatiti. Asa ca trebuie luata o decizie. Revenim: marim salariile cu 50%.

Dar, cine masoara performanta? Cine vede daca acesti 50% chiar functioneaza? E dificil, aproape imposibil. Vedem cum an de an la examenul de titularizare apar tot felul de specimene. Si nu e vina lor, ci a sistemului universitar. Care sistem? Cel de invatamant. E o logica circulara. Dar nu asta vreau eu sa sintetizez, ci faptul ca efectul unei decizii trebuie analizat si fiecare este responsabil pentru resursele (sau banii) pe care le (ii) primeste.

Momentan in Romania salariile profesorilor au crescut cu 50% (si asta ma bucura, caci mama mea e profesoara). E ca si cum Becali ar fi ales sa plateasca facturile Electrica pentru cateva zeci de oameni fara sa stie daca va candida in colegiul respectiv (de fapt candideaza chiar acolo).

Ma opresc aici, dar pentru fiecare ban oamenii si sistemul ar trebui sa dea socoteala. E doldora lumea asta de misionari platiti cu sume exorbitante provenite din munca asidua a multor americani. Iar banii astia se dau in baza unor cifre anuale, fara ca cineva sa verifice intr-adevar daca cel ce primeste sustinere din partea altora chiar isi dedica zi de zi, viata si timpul, cu intelepciune si responsabilitate, pentru a face lucrul pentru care este platit. Fiecare suntem responsabili pentru ceea ce primim.

As spune ceva si despre banii din online-ul romanesc, dar ma lungesc la mii de paragrafe. Stiu ca in domeniul asta sunt tipi care muncesc mult, chiar foarte mult, si merita toata aprecierea. Dar ma gandesc si la acei trantori (aici nu mai dau niciun ping-link) care disimuleaza realitatea pe blog-uri sau stau in umbra si incaseaza, inverzind ceea ce nu-i niciodata de valoare.

Post scriptum: Nu e cazul sa spun mai mult decat o fraza despre faptul ca primul paragraf e ipotetic si nu poate fi transpus in mod real la nivel macroeconomic. Dar poate sa portretizeze ideea de baza a ceea ce reprezinta invatamantul pentru tara.