Biserica din Fagaras si Nevoia de Hristos

Asa cum v-am informat deja, am fost duminica trecuta la Fagaras si am poposit, pentru a doua oara in decursul scurtei mele vieti, la Biserica Crestina dupa Evanghelie din Fagaras.

Din pacate timpul a trecut si nu pot sa va spun cine a predicat, ci doar ce. Nu stiu nici pasajul care a fost la baza predicii, pentru ca memoria mea s-a incarcat cu alte nebunii. Dar va expun scurt ideile care mi-au placut.

Pentru prima data am auzit o explicatie logica in privinta nevoii de Hrisos. Mai exact, pentru a ajunge in Rai si a te bucura de prezenta lui Dumnezeu acolo, e nevoie sa faci voia Lui aici. Si vine intrebarea: ce inseamna voia Lui? Multi ne nastem cu ideea ca Dumnezeu vrea sa fim mai buni. Si poate ca incercam sa fim. Dar voia lui Dumnezeu poate fi manifestata prin mii de alte feluri: a o lua la stanga cand ai de ales intre dreapta si stanga, a ajuta pe cineva cand te grabesti sa ajungi in alta parte, a renunta la ceva la care tu tii foarte mult. Voia lui Dumnezeu pentru fiecare tine de multe ori de decizii. Iar noi, ca si oameni, se pare ca nu putem lua decizii bune, constant, decat prin prezenta a ceva divin in noi. Altfel, avem tendinta sa calcam stramb chiar de nu am vrea asta. Si aici vine necesitatea de a avea pe Hristos alaturi: caci alaturi de El situatia se schimba, si prin El totul poate fi biruit. Si uite asa devine putin mai logic ceea ce multi o spun ca o poezie: voia lui Dumnezeu este sa crezi in Fiul Sau. Pentru fiecare fraza din paragraful curent cred ca as putea expune vreo 3-4 versete biblice, dar nu vreau sa scriu post-uri de zeci de pagini.

In rest, ce pot sa va mai spun? A fost multa rugaciune. Multi oameni care s-au rugat si au multumit lui Dumnezeu pentru ceea ce se intampla in viata lor. Nu am stat prea mult sa analizez daca rugaciunile sunt automatisme sau nu, ci doar am incercat sa vad ce are Dumnezeu de comnunicat in acel loc, in acel moment.

Asa cum se obisnuieste in bisericile crestine dupa evanghelie, cina s-a luat si duminica aceasta. Pentru cei care nu provin din mediul neoprotestant, prin cina se intelege mancarea unei mici bucati de paine si “degustarea” a vreo 10 ml de vin care, impreuna, sunt un simbol care ne reaminteste de Cina cea de Taina. Ca si idee, este asemanatoare cu impartasirea din Biserica ortodoxa, prin aceeasi paine si vin. In privinta semnificatiei exista divergente serioase, dar nu vreau sa patrund mai adanc in ele. Iata si cateva versete biblice care stau la baza acestui fapt, ca sa nu se creeaze impresia ca cineva a luat-o razna.

Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine, şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o, şi a zis: «Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul meu, care se frânge pentru voi; aceasta să o faceţi întru pomenirea Mea.» (I Cor 11:23-24).

Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii, şi în rugăciuni…Toţi împreună erau nelipsiţi dela templu în fiecare zi, frângeau pâinea în case, şi luau hrana, cu bucurie şi curăţie de inimă. (Faptele Apostolilor, 2:24-26)

Cam atat pentru moment. Seara am fost pe drum spre Bucuresti, dar, desi am auzit cate ceva despre predica de la Valaori, prefer sa nu fiu a treia gura care spune ceva.